Calea spre implinirea visului consta intr-o echipa puternica!

Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe lume e sa stii sa lucrezi in echipa. Oamenii ne pot ajuta, ne pot ridica sau dimpotriva ne pot trage in jos.

OK, stiu ca se spune ca nu trebuie sa depindem de ceilalti si sa fim cat mai autonomi, sa nu ne lasam influentati de cei din jurul nostru si ca starea noastra interioara, fericirea noastra depinde doar de noi insine.

Ok, sunt de acord ca depinde de noi cum ne cladim ca indivizi pentru a fi puternici, a fi optimisti si a fi fericiti.

Totusi, majoritatea oamenilor pe care i-am intalnit au nevoie de alti oameni pentru a-si implini visele.

Nu degeaba se spune: Cu o floare nu se face primvara.

Pentru ca in drumul nostru, trebuie sa lucram cu 1-2-5-10-100 de oameni ca sa ne putem cladi visul. De aceea, cred ca e foarte importanta alegerea partenerilor, echipei cu care vrei sa construiesti. Atat intr-o relatie de iubit-iubita, de prietenie pura, de afaceri, parteneri de scena si asa mai departe.

Am auzit in mai multe randuri o chestie interesanta: la inceput suntem dependenti … suntem dependenti de parinti, de pilda, apoi, mai tarziu devenim posibil dependenti de iubit/iubita, de sot/sotie, de job etc.

E un drum destul de lung de parcurs pentru a putea deveni independent. Iar cel mai evoluat ar fi nivelul de interdependenta in care putem crea relatii in care suntem responsabili si fata de ceilalti si suntem utili celorlalti.

Traim intr-o societate, in care se intampla sa uitam sa mai fim utili si celorlalti, nu suntem uniti, traim pe sistemul sa moara si capra vecinului… oare cati dintre noi se intreaba cu ce sunt eu mai bun si cu ce sunt eu util celor din jurul meu?

Ma bucur sa vad totusi, ca exista o gramada de oameni frumosi in jurul meu, care se gandesc si se implica in tot felul de proiecte, in care cred si in care isi ofera ajutorul.

 

Mi-e greu, recunosc, sa vad oameni buni, sufletisti, talentati, dar care-s descurajati si invinsi de soarta.

Am spus-o si o am sa o repet mereu: imi pot ierta ca nu mi-a reusit, dar nu imi pot ierta ca nici macar nu am incercat.

Uneori pare al naibii de greu sa inaintezi, uneori te simti lipsit de vlaga, oboseala si stresul se acumuleaza, frustrarea si neputinta par ca se instaleaza in tine ca la ele acasa… Stiu, am trecut si eu prin starile astea, de-mi venea sa urlu, poate uneori am plans, am refulat in tot felul de excese, insa mi-am dat seama ca nimic nu se compara cu satisfactia pe care o am atunci cand am o reusita mare, la care am lucrat din greu, poate, ma bucur cand reusesc sa comunic autentic si sa transmit cu emotie ceea ce simt, ceea ce cred, sa modific ceva in ceilalti, care sa ma modifice la randu-i si pe mine.

Dar ceea ce mi se pare cel mai trist e ca oamenii nu mai au idealuri, au doar scopuri imediate.

Oamenii nu mai indraznesc sa mai viseze mare, sa mai viseze cat mai spectaculos. Nu indraznesc, nu isi dau voie … poate ca e mediul, societatea in care traim, poate ca parintii, poate anturajul, poate un cumul de factori.

Dar ma bucur cand vad tineri si chiar si batrani, de ce nu, care lupta pentru ceea ce isi doresc, ma bucur sa vad ca au mai mult decat niste scopuri marunte.

Ma emotioneaza teribil oamenii care nu renunta, oricat de dificil ar parea, chiar daca pare imposibil. Si aici e foarte importanta atitudinea ta si determinarea pe care o au pentru a ajunge unde iti doresti.

E bine sa ii cunoastem pe oameni, sa fim atenti la ei, sa ii ajutam. Cu cat ajutam mai multi oameni, cu atat sansele sa fim si noi ajutati sunt mai mari. Si nu pentru ca ne vor ajuta neaparat acei oameni pe care noi i-am ajutat, dar undeva, eu cred in legea universului ca binele se intoarce si uneori, de la cine te-astepti mai putin. Ajutand si vazand ca ai facut pe cineva fericit, fie si printr-un sfat bun, printr-o carte imprumutata, printr-un zambet, prin oferirea unui loc in tramvai unei babute, cred ca se schimba ceva in noi, cred ca se schimba chimia, starea interioara si energia pozitiva creste. Cred ca important e sa o facem cu si din tot sufletul.

Si majoritatea oamenilor ar ajuta cu mare drag, doar ca suntem de multe ori atat de absorbiti de propriile neimpliniri si ne cufundam in propriile frici, frustrari, probleme, ca nici macar nu mai ridicam privirea din pamant, nu mai suntem atenti la cei din jurul nostru, nu suntem atenti nici la noi insine macar. Si sansele sa ne implinim se micsoreaza astfel. Si-atunci de ce alegem sa fim asa? Poate ca nici nu suntem constienti ca avem puterea de a alege.

Ne e teama de decizii, ne e teama de nou, ne e teama de noi, ne e teama sa inaintam, ne e teama sa ne intoarcem… si stam suspendati parca intre 2 lumi …

Oamenii cu adevarat fericiti, nu au timp sa unelteasca impotriva altora, nu au timp si nici chef, ei se bucura de ce li se intampla si sunt recunoscatori si atunci abundenta le raspunde si atrag din ce in ce mai mult bine.

Un lucru insa am invatat: binele cu forta nu e bine. Am invatat ca daca un om nu vrea sa fie ajutat – nu il ajuta, ca poate nu e pregatit inca, ca poate nu e momentul … si pana la urma, de unde stii tu ce e binele pentru el?

 

E important sa ajutam, dar hai sa nu ne suparam daca cineva nu doreste sa fie ajutat. Imi vine acum in minte o gluma, nu are aproape nici o legatura cu subiectul, dar nu ma pot abtine:

O tipa in tramvai. Un tip se tot impinge in ea. Tace ce tace si la un moment dat, se intoarce furioasa:

–          Domnule, vrei sa imi faci ceva?

–          Nu, dra, raspunde, scuzandu-se tipul.

–          Pai atunci, da-te, domne, mai incolo, poate vrea domnu’ sau domnu’ sau domnu’…

Revenind la munca in echipa de la care am plecat si despre care am realizat in ultimul timp cat e de vitala. Ma gandeam inclusiv la echipa de fotbal a Romaniei, ca tot a fost de curand meciul cu Grecia.

Ce se intampla de fapt? Exista tendinta membrilor echipei de a cauta  recunoastere individuala si de a capta atentia in detrimentul rezultatelor echipei. Si aici intervin orgoliile individuale. Care exista oricum. 

Ideea e sa reusesti ca orgoliul echipei sa se ridice deasupra micilor orgolii personale. Si atunci toti membrii echipei vor avea de castigat.

 

Ce inseamna echipa? Echipa inseamna puterea de a te lasa pe tine, taria de a lasa interesele tale personale pe planul 2, in favoarea echipei.

Exista o vorba cunoscuta – puterea echipei tale sta in cel mai slab om.

Daca stii sa iti fortifici echipa, pune-l in valoare si pe cel mai slab om … si atunci valoarea echipei creste. Crescand valoarea echipei, crestem si noi toti, ca individualitati. Si nu, nu militez pentru comunism, pentru egalizarea fortelor, pentru robotizare, ci dimpotriva: pentru ajutorarea celorlalti, pentru punerea fiecaruia in locul cel mai potrivit, pentru valorificarea fiecarui membru al unei echipe. Ca unul e bun la ceva si altul la altceva, nu trebuie sa fim toti la fel de buni in toate sau toti sa lucram la norma, dar prin aportul nostru sa aducem plus valoare echipei.

Am citit de curand o carte interesanta: “Cinci functii ale muncii in echipa” de Patrick Lencioni, unde am gasit o schema usor de inteles si de asimilat si am reprodus-o si eu in paint, si care sper sa te ajute in orice situatie, in care ai nevoie de o echipa pentru a-ti atinge obiectivul:

5 disfunctii ale muncii in echipa

 

 

 

 

Articol publicat marți, 19 noiembrie 2013 la ora 0:32 in categoria Dezvoltare Personala. Poti urmari comentariile via RSS 2.0. poti raspunde, sau poti face trackback de pe site-ul tau.

7 comentarii

  1. Paul Melinte a zis:

    Da Stefana! Ai dreptate. Cea mai simpla cale sa-ti atingi visul ( sau visurile ) este sa strangi in jurul tau o echipa care sa te ajute si pe ai carei membri sa-i poti ajuta la randul. Si nu doar ca-i cea mai simpla calea, dar este si cea mai placuta deoarece iti aduce cele mai multe satisfactii.
    Si eu am citit o carte ( de fapt era un studiu intreg ) in care se spune ca echipa este cea care diferentiaza companiile excelente, de cele care sunt doar bune.
    Companiile excelente si-au construit mai intai echipa si abia abia apoi si-au trasat obiectivele. Cele bune au facut invers.

    ... pe 19 noiembrie 2013.
  2. Gina Gheorghiu a zis:

    Stefana,citind mai sus parca m-as fi auzit pe mine.Impartasesc aceleasi idei.Eu ma declar destul de multumita in ceea ce priveste sudarea unei echipe . Am experimentat cateva idei acum 4 ani si acum am avut o revelatie vis a vis de echipa din care fac parte.Am pornit de la idea ca un rol important in conturarea echipei il are exemplul personal al liderului.Nu a fost usor.dar ceea ce a contat au fost rezultatele .Elixirul a fost rabdarea si consecventa.Este minunat sa vezi ca rolurile pe care si le asuma fiecare membru sunt compatibile cu formatia psihointelectuala si volitionala a fiecaruia.Imi puneam intrebarea “Cum stiu daca fiecare colega simte ca apartine echipei,ca ii place sa apartina echipei noastre sau doar executa anumite sarcini din fisa postului?”Feedbak-ul a venit in momentul in care fiecare s-a oferit sa faca ceea ce trebuia, fara sa i se fi cerut ,si in acelasi timp respectand sablonul de dezvoltare propus de lider inca de 4 ani in urma.Consider ca individualizarea rolurilor si ascultarea parerilor tuturor constituie un liant important in sudarea echipei.

    ... pe 20 noiembrie 2013.
  3. Erika a zis:

    Stefana, citesc cu mare placere ce scrii. Chiar ma gandeam, acum, tarziu in noapte, dar si de ceva vreme, cat este de greu de unul singur si cat de simplu devine totul cand ai oamenii potriviti in jur si cand ei sunt alaturi de tine si iti dau macar un imbold cand ai nevoie pentru a-ti indeplini obiectivele, mai ales atunci cand nu iti gasesti motivatia citind carti sau articole.
    Ai nevoie de om, sa discuti, sa schimbi idei, pareri, sa te contrazica, sa-ti schimbe ideile gresite, sa te duca mai departe intr-o zona in care nu ai experienta.
    Simt ca exista o comunitate aici de oameni care se stiu intre ei si sunt legati de un fir invizibil. Ii citesc pe o mare parte din ei, dar nu stiu daca sunt de acord cu tot ce zic. Poate ca de aici pleaca multe prietenii 😉
    Cu drag,
    Erika

    ... pe 26 noiembrie 2013.
  4. Mioara Vetreneanu a zis:

    Buna Stefana! Are John Maxwell o carte: “Castiga cu oamenii” care confirma ceea ce ai zis si tu: Ajuta-i pe oameni si vei fi ajutat si tu. Nimeni nu poate realiza ceva de unul singur. S-a dus demult vremea “calaretului singuratic”. Acum excelenta este in echipa. Felicitari pentru articol si pentru aceasta idee abordata!

    ... pe 30 noiembrie 2013.
  5. Stefana Badiu a zis:

    Da Paul, intr-adevar si cartea despre care vorbesc eu spre final, e povestea unei echipe disfunctionale dintr-o companie, care, desi avea bani, avea tehnologie, avea cei mai buni specialisti, nu reusea sa fie in top din cauza ca nu erau o echipa – aveau orgolii prea mari, erau fiecare pentru el, le era teama sa-si expuna punctul de vedere pentru a evita conflictele, nu aveau incredere unii in altii. Am realizat si eu cat in timp cat de importanta e o echipa si mai ales, acuma, cand am propria firma. Mersi frumos.

    ... pe 30 noiembrie 2013.
  6. Stefana Badiu a zis:

    Multumesc de aprecieri, Mioara! Sunt multe carti care propavaduiesc ajutarea celorlalti pentru a creste si tu odata cu ei.

    ... pe 30 noiembrie 2013.
  7. Stefana Badiu a zis:

    Multumesc, Gina, ca ne-ai impartasit din experienta ta. Si eu sunt de parere ca puterea exemplului e colosal mai mare decat puterea cuvantului, nu sunt adepta zicalei: fa ce zice popa, nu ce face popa, pentru ca automat esti tentat sa il imiti pe cel care te sfatuieste, chipurile. Apreciez rabdarea ta in a-ti forma echipa.

    ... pe 30 noiembrie 2013.

Comentezi?

Sau completeaza:



Cum te ajuta actoria sa iti imbunatatesti toate aspectele vietii?
  • Ai incredere in tine, fii un om cu Atitudine
  • Intelege-te pe tine si comunica usor cu oricine
  • Dezvolta relatii frumoase si armonioase cu cei dragi
  • Cum poti sa faci o afacere de succes
Introdu numele tau si adresa de mail si iti voi trimite imediat PDF-ul gratuit in care iti explic cum te ajuta tehnica de Arta a Actorului pentru a-ti imbunatati aspectele esentiale ale vietii:


Vrei sa primesti noutati de la mine?