De ce ne agatam de trecut?

De ce ne agatam de trecut?

 

Aud  tot mai des sintagma: “mi-am pierdut 7 ani din viata cu el / cu ea.”

Traim intr-o epoca nebuna, ne casatorim si nu stim de ce, divortam repede si nu stim de ce, ne plangem de mila. Nu stim ce ne dorim, vrem multe, dar nu stim prea bine ce.

Apoi ne plangem ca lumea e cu susul in jos, ca nu mai exista valori, ca nu mai sunt vremurile de altadata, cand stateai cu un om o viata, pana la o suta de ani, vorba povestii: Si au trait fericiti pana la adanci batraneti …

Si eu am fost casatorita si am divortat. Stiu ca sunt multi oameni, care au trecut prin asta.

M-am autosugestionat ca nu e mare branza sa divortezi, ca pana la urma ce e casatoria? Si cu o hartie in plus, si fara, nu se schimba nimic, tot acolo esti. Chiar faceam bascalie cand colegii de la serviciu imi spuneau cu glas grav ca le pare rau ca divortez, le raspundeam cu zambetul pe buze ca ce mare chestie, ca ar trebui sa dau o petrecere, ca atunci cand te casatoresti, ca ce ciudat ca la nunta iti chemi toate rudele si toti prietenii si chefuiti, iar la divort nu vine nimeni, esti singur.

Tocmai cand ai avea mai mare nevoie…

Acuma, uitandu-ma in urma si facand un exercitiu de sinceritate cu mine insami, imi dau seama ca nu a fost deloc usor. E foarte greu. De ce? S-a terminat lumea? S-au terminat barbatii? S-au terminat femeile? Nu. Si-atunci? De ce ne agatam de trecut?

O prietena draga, despre care am scris aici: Simone Larriviere, mi-a zis de curand ceva foarte frumos: Stefana, daca e sa treci prin Iad, macar fa-o cu zambetul pe buze:

Cum iti revii dintr-o suferinta?

E greu pentru ca ai crezut in acea relatie, ai crezut ca era El sau Ea, The One, ca era sufletul tau pereche, ti-ai fi dat viata pentru acel om in orice clipa. E greu pentru ca ai construit ani de zile cu acel om. E greu pentru ca i-ai daruit tot ce a fost mai bun in tine, i-ai daruit din ce esti si ti-a daruit din ce este.

Uneori, te doare si nu ai daruit suficient si ca ai fi putut face mai mult si nu ai facut la timpul potrivit. OK, si? Ce mai poti face acuma?

Simti ca atunci cand te rupi de de acel om, te rupi de tine.

Cum scapi de frica?

Am auzit de curand la un curs ceva ce mi-a ramas in minte: noi suntem bucati de oglinzi si fiecare om la care te uiti, iti poate reflecta o parte din tine. Fiecare om cu care stai pe parcursul vietii, cand pleaca, pleaca cu ciobul lui din tine. Tu nu te vei mai putea vedea la fel, a plecat cu o bucata din tine.

Intelepciune

Stiu ca e trist, stiu ca evit tristetea, stiu ca ma inconjor de oameni veseli, ca sa uit de durere, dar cu cat o amani mai mult si nu o traiesti la timp, cu atat e mai apasatoare si cu atat devine mai greu de dus in spate. E bine sa fim sinceri cu noi insine si sa traim la timp durerea.

Cunosc foarte multi oameni, dar nu cu toti m-as casatori sau as fonda ceva durabil cu ei. E bine sa sti sa iti alegi oamenii cu care ai de parcurs un drum mai lung.

Vorbeam de curand cu o prietena si-mi spunea ca si-a irosit atatia ani din viata langa El…

Am stat si m-am gandit la mine apoi, daca si eu am gandit la fel. Intr-adevar, mi-amintesc de momentul cand am decis sa divortez, ca ma speria gandul ca viata mea se termina curand, ca nu mai apuc sa fac cate mi-am dorit sa fac in viata, ca nu sunt in stare sa iau decizii radicale, sa imi schimb viata daca nu imi place, sa schimb persoana de langa mine daca eu cred ca nu e cea potrivita. Bine, cel mai greu e sa hotarasti daca e sau nu cel /cea potrivita, The One.

E o tampenie asta cu The One. Am fost crescute, mai ales, la fete, ma refer ca exista un Fat-Frumos si e doar unul ala si pe ala tre’sa il asteptam o viata. Si d-asta multe suferim, ramanem agatate de un om, care credem noi, ne incapatanam sa credem ca EL este, sau ca El era, dar l-am pierdut.

Vorbe intelepte

Exista multi oameni frumosi, de care te poti simti atras (a), dar nu cu toti poti construi. Nu cu toti faci si o echipa buna. Ceea ce face diferenta intr-o relatie reusita de lunga durata este un efort continuu, constant si sustinut de ambele parti. O completare a ta, nu neaparat o asemanare pana-n cele mai mici detalii.

Daca unul da prea mult si celalalt prea putin la un moment dat se va resimti un dezechilibru si ceva se va rupe. Vor aparea frustrari, certuri etc.

Cum evaluezi cat ai dat tu si cat a dat celalalt? Aici e mai complicat … e vorba de ce simti mai mult decat de cuantificat pe zile cate concesii ai facut tu sau el ….

E important atat sa existe un echilibru in a avea suficient de multe lucruri in comun cu persoana respectiva, cat si de a-i respecta intimitatea, ceea ce e diferit de tine. Pot sa fie lucruri, pasiuni la comun si atunci iti petreci timpul placut in 2, neobligandu-l pe celalalt sa faca ceea ce lui nu-i place doar de dragul tau.

Si poti avea pasiuni diferite de ale lui si e chiar bine si indicat asta, sa poti sa petreci timp separat de el/ea, cu alte persoane, alt anturaj, timpi pe care ii poti considera un fel de respiro al relatiei. Citeam undeva, intr-o carte, ca o relatie lunga e ca un fel de mijloc fix in contabilitate – se uzeaza moral. Se uzeaza daca stai bot in bot de dimineata pana seara cu persoana respective ani in sir.

E bine sa ii dai spatiu sa mai respire si fara tine, sa isi largeasca orizonturile, sa iti duca dorul uneori. Nu degeaba se spune ca si daca ai manca mancarea ta preferata de dimineata, la pranz si seara  zi de zi, tot ti s-ar lua, te-ai plictisi de ea sau ti s-ar apleca si ai avea nevoie sa mai schimbi meniul.

Citate celebre

Nu imi pare rau de cei 7 ani petrecuti cu fostul meu sot. Unii spun ca am avut o casnicie ratata, eu spun ca a fost o casnicie reusita, ca am cladit ceva. Si ma uit cu drag in urma la tot ce a fost. Nu inseamna ca regret nici ca m-am casatorit, si nici ca am divortat.

Cred ca lucrurile s-au intamplat asa ca sa ne ajute sa ne cunoastem mai bine, sa invatam unul de la celalalt, sa ne maturizam si sa mergem mai departe fiecare pe drumul lui.

Cum sa scapi de suferinta?

Se intampla de multe ori in viata, ca unul sa vrea sa ramana in relatie si celalalt sa plece. Probabil ca cel parasit sufera mai mult si se da cu capul de pereti in disperarea de a-l determina pe celalalt sa se intoarca din drum. De suferit, sunt convinsa ca sufera ambele parti, daca asta te linisteste. Doar ca uneori, nici noi nu intelegem de ce alegem sa plecam sau de ce a plecat celalalt. Uneori, simti ca asa e mai bine. Nu pleci de bine ce iti e.

Vorbe intelepte

Ca uneori pleci, fara sa sti de ce sau ramai fara sa sti de ce, aici e problema. E greu sa sfredelesti in tine sa intelegi cine esti cu adevarat si ce iti doresti cu adevarat.

Vorbe de duh

Nimeni nu e perfect. La inceput, totul pare minunat, nu vezi defectele celuilalt, dar dupa 1-2-3 ani, deja ti-e clar cu cine esti si alegi sa iubesti  si sa accepti si defectele omului respectiv, chiar daca te enerveaza.

De fapt, calitatile sunt usor de iubit, ce merit ai tu ca le accepti? oricine le-ar putea accepta. E mare realizare sa il accepti pe celalalt asa cum e, fara sa incerci cu tot dinadinsul sa il schimbi asa cum vrei tu.

Ok, bine, vei spune: l-am acceptat asa cum era, si i-am indragit si defectele si totusi am ajuns sa ne despartim in final dupa 10 ani. De ce?

Crezi sau nu crezi, oamenii se schimba, dupa 10 ani, oamenii, in cele mai multe cazuri, sunt diferiti de momentul in care i-ai luat de sot/soata. Ajungem sa nu ne mai recunoastem noi pe noi insine, uneori.

Evoluam si e posibil sa evoluam diferit de celalalt. Si sa realizam ca ceea ce ne placea si ne doream acum 10 ani, acuma nu mai suportam, nu mai punem valoare atat de mare pe acel lucru.

Studiind si gandindu-ma si traind in diferite relatii, mi-am dat seama cat de importante sunt valorile pe care le ai (iubire, libertate, putere, cariera etc.) si pe care le are omul de langa tine, de-acolo se pot naste multe conflicte si rupturi.

De exemplu, daca tu ai ca valoare: libertatea, iar celalalt e innebunit dupa putere, va incerca non-stop, constient sau inconstient sa te tina sub control. Si tu vei resimti asta. Cu cat el va incerca mai tare, cu atat tu vei fi mai disperat sa scapi din stansoarea aia. Jumatate din tine va dori sa ramana, ca a pus suflet, a construit acolo ceva cu omul respectiv, jumatate sa fuga, sa iasa, sa se rupa. Nu il poti schimba pe el, poti doar pe tine. Poti accepta situatia sau poti fugi.

Alegerile nu sunt usoare, e nevoie de comunicare, e nevoie de constientizare, e nevoie  acceptare si de intelepciune.

Ce riscuri sa imi asum?

Te gandesti ca viata trece cat ai bate din palme, te trezesti batran si urat, cine sa te mai ia si iti vine greu sa o iei de la capat cu altcineva. Ti se pare mai comod, sa il intorci la tine pe cel care ti-a fost atatia ani alaturi decat sa pui o cruce trecutului si sa o iei de la capat. Dar dragoste cu sila nu se poate, daca fortezi lucrurile nu ajungi nicaieri.

Poate ca reusesti sa il convingi ca tu esti cea mai buna varianta pentru el sau pentru ea, dar pentru cat timp? Oare o alegere indusa si neasumata a persoanei, pe care tocmai ai convins-o si ai reusit sa o intorci din drum unde crezi ca duce?

Poti sa iti spui: eu lupt pentru el sau pentru ea, dar uneori te trezesti ca lupti impotriva ta, de fapt. Am eu o vorba: pentru a face o relatie sa mearga e nevoie de 2, pentru a o strica e nevoie de unul.

Adevaru-i ca ne e teama de singuratate, ne e teama sa nu ne plicitisim cu noi insine.

Ne e teama sa alegem, amanam alegerile cat putem, apoi regretam ca am ales. Si la ce ne ajuta asta?

Regretele nu ne ajuta prea mult. Ne ajuta, in masura in care constientizam ce am gresit si nu mai repetam.

Iertarea ne desface de trecut

Daca am ales, am ales si ma bucur ca am ales eu, indiferent cat de bine sau cat de rau a fost, cat de dureros a fost. Ma bucur ca am ales eu si nu altcineva pentru mine. Iar daca imi pare rau ca am ales si mai pot schimba ceva, schimb, daca nu, pun punct si incep cu litera mare de la capat. Nu mai las 3 puncte de suspensie … 🙂

E mai nasol cand amani o decizie, ea in sine e o alegere cumva, doar ca nu prea e o alegere asumata, e o alegere mai mult a sortii, a destinului decat a ta.

Ce riscuri merita?

Nu sunt nici pentru alegerile rapide, daca ai mintea neclara. Limpezeste-te, intreaba-te: De ce? Pune-ti intrebarea asta de o suta de ori, ca in coaching si astfel o sa ajungi si sfredelesti in tine pana ajungi la miezul problemei si atunci ceata se va ridica asa ca un val.

Tre’sa iti dai timp sa fii singur, sa stai tu cu tine si sa te intrebi cat de onest poti tu: De ce? De ce vreau sa plec? De ce vreau sa raman? De ce ma simt bine cu omul respectiv? De ce am nevoie de el sa ma simt bine? Oare nu e nevoia mea disperata de validare, de iubire, de acceptare? Oare eu ma accept asa cum sunt, sunt impacat cu cine si ce sunt? De ce ma enerveaza o anumita chestie? De ce as ramane chiar daca ma enerveaza defectele lui? De ce as pleca? Si tot asa … din aproape in aproape. Apoi poti face exercitiul si pentru el: De ce ar pleca el? De ce ar ramane?

Cati oare facem acest exercitiu?

Se spune ca nimeni nu e de neinlocuit. Mie nu imi place aceasta zicala, eu cred in unicitatea fiecarui om.

Si daca imi place un om, ma straduiesc sa vad compexitatea lui,  intregul, cu parti bune si mai putin bune. Si cand ma indragostesc de un om, iubesc acele mici detalii, care fac diferenta.

Oricum suntem subiectivi, ceea ce mie imi pare o calitate, pentru altcineva poata sa fie un defect.

Ma gandeam la un moment dat daca suma calitatilor unui om e suficienta ca sa te faca sa mergi mai departe cu acel om. Mi-am dat seama ca e bulshit.  Poate sa aiba o 100 de calitati, daca are un singur defect, dar e acel defect, pe care tu il urasti, cu care nu te poti impaca si tu nu poti si nu vrei sa traiesti si sa il accepti, poate sa fie Brad Pitt, Angelina Jolie, nu poti sa fii fericit cu el/ea.

Si de asemenea, poti iubi un om plin de defecte, numai si numai pentru simplu fapt ca atunci cand se uita in ochii tai vezi acea sclipire, pentru felul in care tu te oglindesti in el in acele momente.

In incheiere, vreau sa te indemn sa ai mai multa incredere in tine si in alegerile tale. Trecutul nu-l mai poti schimba, ca au fost 2-7-10, 20 ani si i-ai dat la spate, bucura-te ca au existat si ca au facut parte din tine, te-au facut cine esti acuma, accepta-te asa cum esti, plangi o zi, 2, 3, daca te doare, descarca-te si apoi ridica-te si mergi mai departe.

Ce ne facem cu greselile?

Regretele te fac sa nu te bucuri de prezent. Si prezentul e cea mai valoroasa comoara pe care o avem si n-o vedem pentru ca ramanem agatati in trecut, tot plangand dupa ce a fost. Viata e atat de scurta, cat merita sa mai plangi pentru ceva nu mai poti schimba?

Daca maine ai muri, ce-ai vrea sa faci azi?

Cu drag,

Stefana

Stefana Badiu

 

Foto by: www.tito.ro

Articol publicat luni, 24 februarie 2014 la ora 10:11 in categoria Dezvoltare Personala. Poti urmari comentariile via RSS 2.0. poti raspunde, sau poti face trackback de pe site-ul tau.

8 comentarii

  1. CarmenBescuca a zis:

    Ai dreptate(din nou)!Pentru ca toti evoluam(dupa cum vezi sunt optimista),ne schimbam valorile,prioritatile,intr-adevar e bine din cand in cand sa urmam sfatul tau,adica sa ne evaluam relatiile(de prietenie,dragoste),intrebandu-ne “DE CE?”Asta pentru a schimba ce e de schimbat,pentru a adauga ce e necesar astfel incat relatia sa mearga spre mai bine.Sa nu uitam ca nimic nu e static,iar fiecare din noi e un UNICAT.Multumesc ,Stefana ,pentru aceste ganduri impartasite noua!

    ... pe 24 februarie 2014.
  2. Simone Larriviere a zis:

    Esti o dulce si ai foarte mare dreptate te felicit pentru articol si pentru experienta acumulata . Si nu uita scumpa mea ca in viata singura libertate pe care o avem este cea de a alege forma cu care traim drumul destinului .

    Iti doresc doar zile pline de bucurii si realizarii !!!

    Mult succes
    Cu drag a ta amica

    ... pe 24 februarie 2014.
  3. Cristina Truica a zis:

    Minunat acest articol!Aveti foarte mare dreptate in tot ceea ce ati spus aici!Felicitari!La cat mai multe articole de acest gen!

    ... pe 24 februarie 2014.
  4. Karmina a zis:

    Impresionant…….atat de adevarat,felicitarile mele din suflet pt aceste minunate cuvinte……Oamenii,de cele mai multe ori raman prizonierii propriei minti…..sufletele raman incatusate acolo undeva……se chinuie sa scape,lupta…..si tot lupta….important e sa nu renunte,sa castige batalia care se da,frontul fiind mintea lor….Lupta cu tine insuti e cea mai dificila lupta,reusind sa castigi vei fii cu adevarat fericit….intr-o zi….o foarte buna zi….

    ... pe 24 februarie 2014.
  5. Alex Dibos a zis:

    felicitari pt articol, e foarte interesant. stiti, fiecare facem in viata alegeri, insa cel mai greu e sa traim cu ele, daca nu-s cele potrivite. insa totusi, cand faci o alegere, trebuie sa iti si asumi raspunderea pentru ceea ce ai ales, sa nu privesti in urma…daca vei privi in urma, te vor cuprinde regrete si asta chiar nu e bine. eu unul, cand a trebuit sa iau o decizie, am luat-o, mi-am asumat-o si am mers mai departe, n-am privit in urma, n-am stat sa regret. cineva spunea ceva de genul: “toate lucrurile din viata se intampla cu un scop”. poate ca atunci, pe moment, nu-ti dai seama “de ce a fost sa fie asa” sau “de ce nu a fost mai bine sau mai frumos”, dar in timp vei descoperi ca daca nu ar fi fost asa, nu ai fi ajuns unde esti acum. de cateva ori , dupa anumite intamplari din viata, m-am refugiat in cateva randuri de poezii, cateva randuri scrise, gandurile mele, apoi le-am analizat, incercand sa descopar unde gresesc eu sau daca am gresit eu. uneori e mai bine asa, sa stai doar cu gandurile tale, sa le analizazi apoi, sa vezi unde vei merge, cum vei merge, cu cine si de ce.

    ... pe 24 februarie 2014.
  6. Mugurel Barbulescu a zis:

    Buna sa ti fie inima si ziua de astazi ca tare frumos vorbesti.Multumesc mult pt sinceritate si curajul de a imparti cu lumea larga viata si intimplari. Am sa revin….

    ... pe 25 februarie 2014.
  7. Stefana Badiu a zis:

    Multumesc Mugurel, Alex, Karmina, Carmen, Cristina si Simone pentru parerile si pentru aprecierile voastre …

    ... pe 27 februarie 2014.
  8. Liviu Cristea a zis:

    Stefana,
    Imi place foarte mult atat ceea ce spui in acest material cat si modul cum exprimi aceste idei…si acele expresii intelepte presarate din loc in loc…
    Te urmaresc discret de la cursul MIBo incoace si nu pot decat sa-mi exprim admiratia ptr. ambitia si evolutia ta deosebita…as dori deasemenea sa-ti transmit felicitari si cele mai bune urari de sanatate si succes pe mai departe …
    Nu as vrea sati distrag atentia de la focusul pe care il manifesti fata de pasiunea ta insa te-as ruga – cand ai un 10-15 min de respiro – poate te uiti putin pe aceste link-uri:

    …incerc si eu sa construiesc ceva cu acest proiect si o parere din partea ta mi-ar fi de ajutor…daca obisnuiesti sa calatoresti poate ai descoperii ca poti beneficia de avantajele oferite de acest Portal de calatorii cu servicii complete…Multumesc ptr atentie si mult succes pe mai departe…

    Cu admiratie Liviu

    ... pe 28 februarie 2014.

Comentezi?

Sau completeaza:



Cum te ajuta actoria sa iti imbunatatesti toate aspectele vietii?
  • Ai incredere in tine, fii un om cu Atitudine
  • Intelege-te pe tine si comunica usor cu oricine
  • Dezvolta relatii frumoase si armonioase cu cei dragi
  • Cum poti sa faci o afacere de succes
Introdu numele tau si adresa de mail si iti voi trimite imediat PDF-ul gratuit in care iti explic cum te ajuta tehnica de Arta a Actorului pentru a-ti imbunatati aspectele esentiale ale vietii:


Vrei sa primesti noutati de la mine?